Valea Buzăului - descriere zonă turistică şi oferte de cazare

Valea Buzăului

Lucruri de făcut în zonă

 Valea Buzăului este localizată  în cadrul bazinului hidrografic Buzău situat în partea de est a țării.

Bazinul Buzău face parte din sistemul hidrografic al Siretului, cel mai întins bazin hidrografic de pe teritoriul României, şi anume în partea sud-vest a 6 acestui sistem din suprafața căreia ocupă 12,9%.

Privită în ansamblu, Valea Buzăului, traversează trei unități de relief – munte (Carpații Orientali), subcarpați (Subcarpații de Curbură) şi câmpie (Câmpia Română).

Formele de relief corespunzătoare Văii Buzăului se desfăşoară între Munții Ciucaş (izvorul râului Buzău) şi localitatea Şendreni, punctul de vărsare al râului Buzău în Siret. Valea Buzăului se desfăşoară în partea estică a țării, avându-şi izvoarele în Munții Ciucaş, străbătând de la izvor la vărsare 3 trepte de relief principale, care coboară altimetric de la NV spre SE și îşi schimbă direcția, în timp ce treptele de relief sunt variabile ca altitudine, fie coboară în preajma zonelor depresionare, fie se înalță în apropierea câmpiei.

Pe cursul Buzăului sunt două amenajări hidroenergetice: barajul și Acumularea Siriu, cu centrala hidroelectrică de la Nehoiașu și barajul Cândești, cu amenajarea hidroenergetică Cândești-Vernești-Simileasca.

Ţara România
JudețulBuzău
Autorul articoluluiLoredana Şein

DescoperimRomania.ro nu are momentan în portofoliu locuri disponibile de cazare pentru această zonă turistică.

DescoperimRomania.ro nu are momentan în portofoliu locuri disponibile de cazare pentru această zonă turistică.

Momentan nu există oferte de circuite turistice pentru această zonă.

Obiective turistice

Considerat de unii leagănul al creştinătăţii din România, numit de alţii Athosul românesc, ansamblul rupestru de la Aluniş-Nucu-Bozioru ascunde aproximativ 30 de locuinţe rupestre între care cea mai cunoscută este biserica din satul Aluniş, care funcţionează de peste 700 de ani, fiind una dintre puţinele locaşuri săpate în piatră în care încă se mai slujeşte.

Fântâna lui Mihai Viteazu a fost ridicată în anul 1975 în comuna Măgura, la sărbătorirea a 375 de ani de la trecerea lui Mihai Viteazul pe Valea Buzăului spre Ardeal. Aceasta marchează locul unde domnitorul și oștenii săi au înnoptat în octombrie 1599. A fost realizată de sculptorul Gheorghe Coman, unul dintre inițiatorii Taberei de sculptură în aer liber de la Măgura.

Mănăstirea Ciolanu este o mănăstire de călugări creștini ortodocși din județul Buzău, România, localizată în imediata apropiere a Taberei de Sculptură de la Măgura și este atestată din secolul al XVI-lea. Mănăstirea are două biserici, situate la o distanță de 100 de metri între ele. Biserica veche poartă hramul Sfântul Gheorghe iar biserica nouă poartă hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel și a fost construită în 1828. Ea conține icoane pictate în 1886 de pictorul Gheorghe Tattarescu.
Unele surse o indică drept ctitor pe Doamna Neaga, soția domnitorului Mihnea Turcitul, la 1590, pe baza unei inscripții din 1857. Alte surse indică pe boierii Dumitru Ciolanu din Transilvania, Radu și Dragomir Sorescu din Vernești, la 1568, pe baza documentelor legate de biserica veche, una de dimensiuni modeste, considerată puțin probabil a fi o ctitorie domnească. Biserica din vale datează din 1828, clădită fiind de episcopul Chesarie al Buzăului. Mănăstirea a fost reconstruită în 1862 după ce, în 1855, a fost distrusă de un incendiu.

Sărata-Monteoru (pe scurt și Monteoru; în trecut, Fundul Sărății) este o stațiune balneară situată la aproximativ 14 km distanță de orașul Buzău, cunoscută pentru apele tămăduitoare ale izvoarelor sărate. Apele cu proprietăți curative au fost menționate încă din 1837, aici se găsindu-se izvoare cu un grad ridicat de mineralizare (pâna la 513 g/litru).
În perioada interbelică, s-a înființat la Monteoru singura mină de petrol de la acea vreme din Europa, rămasă încă unicat pe continent, de unde se extrăgea petrol prin galerii subterane de la o adâncime de 240–320 m. Lucrările la mină au început în anul 1925 și au fost efectuate în 2 etape: etapa I între anii 1925 – 1948 și etapa a II-a între anii 1978 - 1994. Mina avea o galerie principală în care se cobora cu ascensorul; din ea se săpau sonde orizontale prin straturile de marne către cele de nisip petrolifer, de unde petrolul se scurgea în puțul nr. 42 pentru a fi scos cu pompele la suprafață.

Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mari este o rezervație naturală aflată la o altitudine de 322 m, are o suprafață de 22 ha și reprezintă o zonă de interes geologic și botanic, datorită celor două cratere de vulcani noroioși aflate pe platou și a două specii de plante halofile (plante ce se dezvoltă în mediu sărat). Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mici este o arie protejată ce se află la o altitudine de 341 m și au o suprafață de 16,5 ha.
Vulcanii noroioși se formează datorită erupțiilor de gaze din pamânt, care antreneză spre suprafață nămol și apă. Cunoscuți în zonă sub denumirea de pâcle, vulcanii noroioși au aceeași structură ca și vulcanii adevărați, în interiorul lor producându-se procese similare. Altfel spus avem de-a face cu niște vulcani în miniatură la care conurile nu depășesc 5- 6m înălțime, iar adâncimea de la care este aruncată spre suprafață „lava” este mult mai mică.