Ascunsă între Colinele Tutovei, la marginea satului Florești, Mănăstirea Florești este unul dintre acele locuri care surprind chiar înainte să le afli povestea. Biserica mare, cu proporțiile sale elegante și arhitectura neogotică neobișnuită pentru această parte a Moldovei, arată diferit de multe dintre mănăstirile pe care le întâlnim în nord-estul țării.
Dar adevărata valoare a locului se descoperă abia când începi să-i urmărești istoria: o poveste de peste patru secole, cu perioade de dezvoltare, cutremure, abandon, transformări și restaurări care au readus la viață unul dintre cele mai interesante ansambluri monahale din județul Vaslui.
O istorie care începe în urmă cu peste 400 de ani
Tradiția locului duce începuturile vieții monahale chiar până în vremea lui Ștefan cel Mare, când aici ar fi trăit o monahie numită Floarea sau Florentina. Prima atestare documentară sigură a unei mănăstiri la Florești apare însă în 19 aprilie 1596, când marele vornic Cârstea Ghenovici a oferit așezământului satul Florești.
Tot în 1596, Cârstea Ghenovici și soția sa, Anghelina, au dăruit mănăstirii un Tetraevangheliar manuscris. Piesa s-a păstrat până astăzi și se află la Muzeul Național de Istorie a României, iar pe ferecătura sa este menționat hramul „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul”.
În inscripția păstrată astăzi în interiorul mănăstirii și pe care am fotografiat-o în timpul vizitei este menționat anul 1590 ca început al așezământului. Sursele istorice publicate de Episcopia Hușilor folosesc însă anul 1596 drept prima atestare documentară certă, astfel că cele două repere trebuie privite în contextul tradiției locale și al documentelor care s-au păstrat.
Cutremure, perioade dificile și legătura cu Muntele Athos
Secolele următoare nu au fost ușoare pentru Mănăstirea Florești. Cutremurul din 1738 a afectat biserica și clopotnița, iar cel din 1788 a distrus chiliile și a lăsat biserica fără acoperiș.
La începutul secolului al XIX-lea, Mitropolitul Veniamin Costachi a încercat să readucă mănăstirea la viață și a închinat-o Mănăstirii Esfigmenu din Muntele Athos. În această perioadă, conducerea așezământului a ajuns în mâinile unor egumeni greci, iar Floreștiul avea să intre într-o nouă etapă de dezvoltare.
Cel mai important nume al acestei perioade este arhimandritul Nil, care a condus mănăstirea în secolul al XIX-lea și a schimbat radical înfățișarea complexului.
O biserică neogotică în mijlocul Moldovei
Biserica mare cu hramul „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul” este elementul care diferențiază Mănăstirea Florești de aproape orice alt așezământ monahal din zonă.
Actualul edificiu a fost ridicat în secolul al XIX-lea, la inițiativa arhimandritului Nil, și a fost proiectat de meșteri italieni. Episcopia Hușilor datează construcția între 1852 și 1883, perioadă în care s-a format aspectul monumental pe care îl vedem astăzi.
Biserica este realizată în stil neogotic și este sprijinită de zece contraforți puternici. Ferestrele înalte, elementele sculptate în piatră, ornamentele florale și geometrice și proporțiile verticale îi oferă un aspect cu totul aparte pentru arhitectura religioasă din această parte a României.
Inscripția din interiorul mănăstirii vorbește despre ridicarea bisericii în jurul anului 1840, din blocuri de piatră aduse din Malta, de către cioplitori și arhitecți italieni. Alte surse istorice plasează începutul lucrărilor ceva mai târziu, în timpul stăreției arhimandritului Nil, iar finalizarea bisericii a durat mai multe decenii. Cert este că influența meșterilor italieni se vede și astăzi în arhitectura neobișnuită a edificiului. Ortodox
„Sfânta de la Florești”, comoara mănăstirii
Dincolo de arhitectură, Mănăstirea Florești păstrează unul dintre cele mai cunoscute obiecte de cult din județul Vaslui: icoana Maicii Domnului cu Pruncul, cunoscută de credincioși drept „Sfânta de la Florești”.
Autorul și anul pictării nu sunt cunoscute cu certitudine, însă icoana este considerată a proveni din prima parte a secolului al XVIII-lea. În 1749 a fost îmbrăcată în argint și poleită cu aur, iar în 1805 Mitropolitul Veniamin Costachi a dăruit-o Mănăstirii Florești.
De-a lungul timpului, icoana a fost purtată în procesiuni prin satele Vasluiului în perioade de secetă, războaie sau alte momente grele, iar în tradiția locală a devenit unul dintre cele mai importante simboluri religioase ale zonei.
Pentru cei care ajung la Florești, întâlnirea cu această icoană completează vizita într-un mod care depășește simpla descoperire a unui monument istoric.
De la palat egumenesc la spital și apoi muzeu
Povestea complexului este interesantă și prin clădirile sale secundare. Palatul egumenesc, început în perioada arhimandritului Nil, a fost finalizat în 1881, însă în loc să rămână exclusiv reședință administrativă a mănăstirii, a devenit spital rural cu 56 de paturi.
Mai târziu, în perioada comunistă, clădirea a fost folosită ca secție a spitalului de psihiatrie din Vaslui. După restaurările realizate între 2007 și 2017, fostul palat egumenesc a fost transformat în muzeu ecleziastic, inaugurat în 2019.
Și turnul-clopotniță merită atenție. Are aproximativ 25 de metri înălțime, păstrează aceleași influențe decorative ca biserica și a fost finalizat în 1901, după aproape jumătate de secol de lucrări.
Restaurarea unui loc aproape pierdut
După perioada comunistă, ansamblul se afla într-o stare avansată de degradare. Viața monahală a fost reluată la 21 noiembrie 1991, odată cu venirea ieromonahului Iezechiel Ariton, iar din anul următor au început ample lucrări de restaurare.
Au fost refăcute pe rând biserica, clopotnița, palatul egumenesc, zidurile și chiliile, iar mănăstirea a revenit treptat la viață.
Un moment important a fost începutul pictării bisericii, în 2008. Fresca a fost realizată de o echipă condusă de pictorul Valeriu Timofte, iar lucrarea a fost finalizată după mai mulți ani. Inscripția din interior amintește și sfințirea picturii, la 20 iulie 2014, de către Episcopul Corneliu al Hușilor.
Astăzi, Mănăstirea Florești este o mănăstire de maici și rămâne un loc viu, nu doar un monument restaurat.
De ce merită să ajungi la Mănăstirea Florești
Floreștiul merită inclus într-un traseu prin județul Vaslui tocmai pentru că reunește mai multe povești într-un singur loc.
Ai aici o vatră monahală cu o istorie de peste patru secole, o biserică neogotică rar întâlnită în Moldova, influențe arhitecturale italiene, o icoană venerată de generații de credincioși, un fost palat egumenesc devenit muzeu și un ansamblu readus la viață după decenii de degradare.
Mănăstirea se află la marginea de vest a satului Florești, la aproximativ 38 de kilometri de Bârlad și 32 de kilometri de Vaslui, într-un peisaj tipic Colinelor Tutovei. Drumul până aici contribuie la experiență, iar odată ajuns în curtea mănăstirii înțelegi de ce locul are o prezență atât de puternică în istoria acestei zone.
Descoperă Vaslui, dincolo de traseele cunoscute
Am vizitat Mănăstirea Florești în cadrul infotripului „Descoperă Vaslui”, desfășurat în perioada 24–25 septembrie 2026, după cea de-a XI-a ediție a Galei Turismului „Descoperă Nord-Est”.
Gala a fost organizată de Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord-Est, prin Centrul Regional de Studii Nord-Est și EUROPE DIRECT Nord-Est, în colaborare cu Consiliul Județean Vaslui, partener principal al ediției, și Primăria Municipiului Vaslui.
Cele două zile de infotrip au fost dedicate descoperirii directe a patrimoniului și experiențelor turistice ale județului, iar Mănăstirea Florești a fost una dintre opririle care au arătat cât de bogată și, în același timp, cât de puțin cunoscută este această parte a Moldovei.
Este un loc pe care îl poți include într-un traseu pentru arhitectură și istorie, dar pe care îl vei reține, cel mai probabil, pentru atmosfera lui și pentru poveștile neobișnuite adunate între zidurile sale.
Imagini: Claudiu Vatau