Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus – oază de linişte pentru suflet

---

Imagini: Răzvan Nistor

---

Unde ne simţim aproape de natură? Unde ne putem bucura de liniştea şi pacea sufletească?… dacă nu într-o mănăstire aflată la poalele celor mai înalţi munţi de pe teritoriul ţării noastre. Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus este unul dintre cele mai speciale locuri din România, unde religia, istoria dar şi frumuseţea naturii te copeşesc. Aceasta este una dintre cele mai cunoscute aşezăminte monahale din Transilvania.

În trecut, locuitorii Ţării Făgăraşului au găsit un izvor într-una din poienile de lângă Sâmbăta de Sus, şi au numit acel firişor de apă, Izvorul Tămăduirii, deoarece considerau că apa de acolo este binecuvântată şi are puteri vindecătoare. Credinţa oamenilor a făcut posibilă clădirea  aşezământului ortodox în sec. XVII-lea.  Când domnitorul Constantin Brâncoveanu, domn al Tării Româneşti, clădeşte o mănăstire de piatră şi cărămidă, care o închină Maicii Domnului.   Mănăstirea a supravieţuit marilor distrugeri de aşezăminte ortodoxe din anul 1762, însă în anul 1785, tunurile austriece prefac mănăstirea în ruine.

Ulterior, an de an, credincioşii Ţării Făgăraşului mergeau şi se rugau la Izvorul Tămăduirii  lngă ruinele fostului lăcaş.   În anul 1926, mitopolitul Nicolae Bălan, începe reconstrucţia şi restaurarea rămăşiţelor, acesta fiind al doilea ctitor al mănăstirii. După încheierea războiului, în data de 15 august 1946, în Ziua Adormirii Maicii Domnului, mănăstirea este sfinţită. Lucrările continuă pănă în anul 1985, când Mitropolitul Antonie Plămădeală sfiinţeşte din nou mănăstirea, în aceaşi zi sfântă de 15 august.

Acum, arhitectura Mănăstirii de la Sâmbăta de Sus se încadrează complet în stilul brâncovenesc. Exteriorul lăcaşului este preponderent alb , şi se pot observa decoraţile făcute în piatră ce dantelează zidurile într-un mod aparte. A mai fost construit în acelaşi stil şi un complex monahal, care cuprinde: o academie, o bibliotecă, un muzeu dar şi un atelier de pictură. În această incintă credincioşii vin pentru a avea momente de reculegere sau de studiu; iar cei mai talentaţi merg la atelierul de pictură, care este şi şcoală de iconografie cu un mare renume în ţară.

În această mănăstire, a fost stareţ timp de 4 ani, părintele Arsenie Boca, considerat de mulţi creştini ortodocşi ca fiind “Sfântul Ardealului”.  Acesta a venit aici,  după ce a terminat şcoala Bell-Art de la Bucureşti, pentru a studia picturile bisericeşti, în academia de la poalele munţilor. Părintele Arsenie Boca a fost duhovnicul multor locuitori ai zonei, şi îi prevenea mereu pe aceştia de relele ce îi pândesc. A fost unul dintre cei mai iubiţi şi apreciaţi  stareţi ai mănăstirii.

Un alt părinte duhovnic  ce se spune că vedea în sufletele oamnilor, era părintele Teofil Părăianu, slujnic părintelui Arsenie Boca. Acesta l-a influenţat pe tânărul orb să rămână la Mănăstirea Brâncoveanu, încă din anul 1953; şi până în anul 2009, când acesta s-a stins din viaţă. Iar acum, în cimitirul mănăstirii la crucea acestuia, se pot remarca mereu flori proaspete, aduse de credincioşii ce l-au iubit.

Toate acestea atrag anual mii de credincioşi ce vin pentru a se linişti şi pentru a-şi încărca baterile. Farmecul aparte din curtea lăcașului de cult este accentuat, parcă, de liniștea spirituală care domină sufletele credincioșilor în interiorul mănăstirii. De accea această mănăstire putem spune că este „o oază  de linişte pentru suflet”.

An de an, în ziua de Sfântă Mărie, ortodocşii se adună la Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus, pentru a se ruga în cel mai mare pelerinaj din Ţara Făgăraşului.

---