Mănăstirea Turnu – Tărâm Sfânt


Mănăstirea Turnu - Tărâm Sfânt
Imagini: Claudia Buda
Nu departe de apele liniştite ale Oltului, într-un loc retras, sub Muntele Cozia, la doi km de ctitoria voievodului Mircea cel Bătrân, pe bolta cerească se înalţă cupola Mănăstirii Turnu. Un tărâm sfânt, un loc în care credinţa se înoadă cu pildele lăsate cu gură de aur de către Sfinți.

Denumirea acestui lăcaş, mai exact al Mănăstirii Turnu de pe stânca numită „Piscul lui Teofil”  construit în secolul al II-lea de legiunile romane din Castrul Arutela ale căror ruine se mai văd şi astăzi în Poiana Bivolari. Prima denumire a fost „Schitul de după Turn” apoi „Schitul Turnu” iar în cele din urmă „Mănăstrirea Turnu”.

Timp de secole accesul la Mănăstrirea Turnu a fost destul de greu. Din partea sudică se ajungea doar cu trăsura de la Jiblea, iar de la Cozia cu barca peste Olt, apoi pe jos de-a lungul râului. Cu trecerea anilor posibilitățile de a ajunge la lăcaș s-au multiplicat şi au devenit mult mai comode.

Bătrâna istorie relatează, că prin veacurile al XV-lea şi al XVI-lea câţiva călugări s-au retras spre acest loc tainic, fără lume, postind în rugăciune şi trăind într-o desăvârşită sărăcie. Cei mai renumiţi sihaştrii au fost Daniil și Misail ale căror chilii săpate  în stâncă se pot vedea şi astăzi.

Pe la jumătatea secolului al XVI- lea, mai mulţi pustnici, împreună cu ioroschimonahul Misail au ridicat  o mică biserică de lemn, purtând hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, întemeind astfel „Schitul Turnu”.

După egumenul cozian, Varlaam a fost promovat Episcop al Râmnicului în anul 1676, care a acordat o deosebită importanţă pustnicilor  de la Turnu. La scurt timp acesta ajunge Mitropolit al Ţării Româneşti şi cu o dragoste nemărginită construieşte o biserică din piatră şi cărămidă pe vechea temelie a bisericii de lemn, asezând sub ea moaştele cuvioșilor sihaştrii Daniil şi Misail.

Însă aceşti ani de pace şi linişte nu au durat foarte mult. În noapte de 6-7 februarie 1932, o catastrofă neaşteptată spulberă liniştea  lăcaşului Turnu. Un incendiu izbucnit dintr-o sobă, distruge  într-o singură oră două şoproane, turla de la biserica mică şi altele.

Un an mai târziu, Dumnezeu ascultă rugăciunile fierbinţi ale monarhilor şi tot ansamblu a fost refăcut, dorind însă să se păstreze chiliile zidite în piatră ale sihaştrilor.

Ferit de toate răutăţile lumeşti, acest loc devine treptat cel mai bun sfetnic pentru enoriaşi, un loc în care grijile şi problemele sunt lăsate în voia Domnului. Zbuciumată şi înnegrită de vremuri, Mănăstrirea Turnu  reînnoieşte de la o zi la alta.


Caută cazare în categoriile:
Cazare Oltenia, Cazare Valea Lotrului,  Cazare Pensiuni

Caută idei de călătorie în categoriile:
Natura, Obiective turistice, Tradiții și obiceiuri, Personalități, Evenimente, Trasee turistice


Ravensca

Ravensca – doar natura, cerul şi Dumnezeu

Ravensca – doar natura, cerul şi Dumnezeu Ravensca este un sat micuţ şi liniştit aşezat pe acoperişul munţilor Almăjului din […]

0 comments
Trovanţi

Trovanţi – misterul pietrelor vii

Cu aproximativ şase milioane de ani, înaintea naşterii marelui sculptor Constantin Brâncuş, nu departe de locul lui natal, natura îşi […]

0 comments
Cascada Moceriș

Cascada Moceriş – tărâmul zânelor

Cascada Moceriş – tărâmul zânelor Imagini: Claudiu Vatau Cascada Moceriş coordonate GPS: 44.8983553, 21.8921432 Din nou în „Lumea mirifică a […]

2 comments
Dacă ți-a plăcut articolul trimite-l și prietenilor tăi!

Lasă un răspuns

Notă:

Comentariile de pe acest sit reprezintă punctul de vedere al celor ce le-au postat. Expresiile licențioase, atacul la persoană sau textele care nu au legatură cu articolul sau discuțiile de pe site pot duce la ștergerea comentariului.

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*

Sus