Comuna Brebu județul Prahova
Comuna Brebu, județul Prahova, este situată la numai 7 km nord de Câmpina, aproximativ 40 km de Ploiești și la numai 100 km de centrul Bucureștiului. Vatra comunei fiind un platou întins peste 10 km în mijlocul unei mari depresiuni de sub poalele munților Bucegi și Grohotiș. Pornind din Câmpina cobori spre albia Doftanei, treci râul și urmezi drumul spre nord, din nou un pod spre pârâul Lupa care tocmai se întâlnește cu Doftana și urci o pantă abuptă, numită ”Coasta Brebului”, care te ridică cu vreo 80 de metri. Platoul comunei este întins către munții dinspre nord și dealurile frumos înșiruite spre răsărit și apus. Tot acest platou care se lărgește pe măsură ce înaintezi spre nord de la aproximativ 500 m pana la mai mult de 2,5 km este așezarea Brebu, comună mare și frumoasă, cu istorie și tradiții multiseculare.
Zona beneficiază de un climat dulce, fiind ferită de curenții reci datorită scutului de munți ce o împrejmuiește. Comuna Brebu este împărțită în patru sate Brebu Mănăstire, Brebu Megieșesc, Podu-Cheii și Pietriceaua. Brebu a fost divizat în două sate după ridicarea mănastirii de către Matei Basarab, fapt atestat de zapisul prin care Constantin Șerban Voievod reda în 1654 moștenitorilor brebeni jumătate din moșiile care au fost luate de Matei Basarab (partea de vest), cealaltă jumătate (partea de est) revenind mănăstirii. Al treilea sat, Podu-Cheii este așezat în partea de nord a comunei la joncțiunea râului Doftana cu vâlceaua Valea Rea, în 1864 numărând doar două familii. Cel de-al patrulea sat, Pietriceaua, este înșirat pe ambii versanți ai muntelui cu același nume, fiind situat la 7 km de Brebu-centru și având o vechime de aproape 450 de ani.
Comuna Brebu – Legende
Cea dintâi legendă privitoare la toponomia comunei Brebu este legată de brebi, animale rozătoare care trăiau odinioară pe podișul brebean, asemănătoare castorilor. Pe teritoriul comunei se găseau mulți brebi dar au dispărut odată cu pâlcurile de pădure și pășune ce se aflau pe podișul Brebului.
A doua legendă referitoare la originea denumirii, o reprezintă existența florilor de brebenel în crângurile lui, și în împrejurimi, brebenul fiind o floare ierbacee de pădure. În “Marele Dicționar Geografic al Românei” se menționează că numele comunei Brebu provine de la niște flori: brebenei sau brebeni ce creșteau pe câmpul unde se găsește astăzi comuna Brebu.
O a treia variantă pentru originea denumirii comunei Brebe ne spune că primul stăpânitor al acestor locuri ar fi fost un anume “Breab”,iar comuna și-ar fi luat numele de la el. Dintre aceste trei versiuni, cea mai plauzibilă pare să fie prima,” breb”.
Complexul Arhitecutural Brebu
Complexul Arhitectural Brebu, se află în centrul comunei cu acelaşi nume şi este unul dintre cele mai reprezentative monumente din secolul al XVII-lea. Vizitarea complexului începe cu clopotnița pe sub care se trece pentru a intra în curtea mănăstirii, respectiv a Curții Domnești.
Clopotnița este înglobată în zidul de incintă, în trecut avea rolul de apărare. Are o înălțime de 27 m și o lățime la bază de 8,50 m. Accesul în turn se face pe scara exterioară, alipită zidului. Zidurile de incintă au înălțimea de 7-8 m, grosime de 0,90 m. Alcătuit din biserica mănăstirii, casa domnească, turnul intrării și zidul de incintă, complexul arhitectural medieval Brebu este cel mai important monument al secolului XVII din județul Prahova. Plasat în mijlocul comunei, în fața lacului, vizibil de la distanță și înconjurat de ziduri ca o cetate, monumentul arhitectural de la Brebu se integrează în peisajul natural și îi sporește frumusețea.
Construirea cetății mânăstirești de la Brebu este rezultatul unei vizite a domnitorului Matei Basarab pe aceste meleaguri, vizita care ar fi avut loc în anul 1642. Complexul mănăstiresc a fost construit în centru platoului brebean, lângă lac, pe un teren donat de moșneanul Stanciu și soția sa Nușa. Conform pisaniei, construcția complexului mănăstiresc a fost începută de Matei Basarab în 1650 (data este controversată) și a fost terminată de Constantin Brancoveanu. În complexul arhitectural de la Brebu a funcționat până în anul 1863 mănăstirea. În anul 1752 domnitorul Ghica al II-lea a închinat Mănăstirea Brebu Eforiei Spitalului Pantelimon.
Mănăstirea Brebu a fost oficial desființată, transformată în biserica de mir în anul 1863. În anul 1865 expropiindu-se și cea mai mare parte a fostelor sale averi. Biserica a rămas să deservească fostul sat Brebu Mănăstirii, iar restul complexului arhitectonic a trecut în administrația Eforiei Spitalelor Civile. În anul 1910, chiliile mănăstirii (două laturi) care erau plasate cu spatele la zidul de incintă au fost dărâmate, iar cărămida a fost utilizată la construirea școlii pe amplasamentul fostului cimitir. În anul 1901 a fost pictat din nou altarul și tâmpla de către pictorul Sava Henția. După 1918, personalul eforiei a continuat să vina la odihnă, contribuind la transformarea parcului și a lacului într-un loc de agrement.
Foto: Bianca Mihaela PICIOREA
Caută cazare în categoria: Cazare Valea Prahovei, Cazare Rucăr Bran, Cazare Transilvania, Cazare Bușteni, Cazare Poiana Țapului
Citeşte şi alte articole asemănătoare despre: Natura, Obiective turistice
Zona Câmpina – Brebu – simplitatea naturii
Peste tot în lume sunt munți și dealuri, plaiuri și vâlcele, văi și pâraie, dar armonizarea acestora într-un mod atât de spectaculos ca în zona Câmpina – Brebu este mai rar întâlnită. Livezi și grădini aruncate pe pante repezi, fânețe cu clăi ce se usucă la soare sub poale de munți, pășuni legate la soare […]
Pro Fundata Fair – un târg la înălţime, aproape de vârfurile Carpaţilor
”Pro Fundata Fair” – un târg la înălţime, aproape de vârfurile Carpaţilor Fundata revine în această toamnă în prim-planul turismului din România cu un eveniment care atrage deopotrivă jurnaliști și reprezentanți ai agențiilor de turism din România și din străinătate. „Pro Fundata Fair 2023” este un eveniment de promovare turistică, organizat, în perioada 18 – […]
Pițărăii lui Tudor Vladimirescu – fragment din bogăția etnografică a Gorjului
Sursa foto: Claudiu Nețoiu ,,- Bunico, pe timpul mata tot așa era? -Da, toate așcea sânt de cân’ lumea șî pământu’, nu sînt de-acu’! ” Pițărăii lui Tudor Vladimirescu – tradiția transmisă din moși-strămoși Se apropie Crăciunul și imediat suntem în luna a douăsprezecea a anului 2016. Timpul guvernează acum fiecare gând al românilor spre […]