Cele trei „piese de aur” ale lui Brâncuși


Cele trei „piese de aur” ale lui Brâncuși

Imagini: Mădălina Ionela JUJAN


Masa tăcerii, Poarta Sărutului, Coloana infintului – minunui ale societății românești


Ca să fii bogat, se spune că ai nevoie de aur, dar de fapt, pentru a fi bogat trebuie doar să ai inspirație.
Contantin Brâncuși a reprezentat un astfel de om plin de „aur”, adică inspirație. El a fost un mare artist al secolului trecut.

S-a născut pe 19 febrarie 1876 și a fost al șaselea băiat al lui Nicolae și al Mariei Brâncuși. Hobița din județul Gorj este locul unde Brâncuși și-a petrecut o parte din viață.
Interesant este că talentul său s-a conturat în anii în care o persoană ca mine, ca tine ar fi pe băncile școlii. Dar el nu stătea prin școală, ci prin Munții Carpați, unde era păstor. Aici a început să mânuiască lemnul făcând linguri, butoaie de brânză, picioare de pat și chiar fațade de  case.
În timp a plecat la Târgul Jiu, mai târziu la Craiova unde a ajuns la Școala de Arte și Meserii din Craiova, unde a fost nevoit să învețe să scrie și să citească, înainte de a învăța tainele sculptatului.

De la 20 de ani Brâncuși a început să călătorească. La Paris a închiriat un atelier în Montparnasse unde a continuat să creeze.
Ceea ce mi s-a părut trist, este faptul că el a vrut să lase statului român moștenire unele din  statui și atelierul său din Paris, dar a fost  refuzat fiindcă statul le considera ca fiind construcții burghezești. Astfel operele sale au devenit proprietate franceză, iar ce ar fi fost al notru a rămas un „ar fi fost”.

Constantin Brâncuși a murit pe 16.03.1957, la Paris unde a fost și înmormântat.

Spre fericirea oamenirii nu a plecat fără a lăsa o amprentă a existenței sale, iar printre multiplele sale opere se găsesc trei „piese de aur” care din perspectiva mea au o legătură, de fapt ca toate celelalte opere ale sale.

Dacă vreodată te-ai gândit să treci prin orașul Târu Jiu și nu ai oprit să vizitezi locurile unde astăzi te așteaptă mari opere ale unui mare român, află că ai făcut o greșală monumentală.
Du-te chiar astăzi și poposește la „Masa Tăcerii”, ia un loc acolo, și simte istoria creației, dar și privește-o! Poți vedea Jiul, dar și renumita „Poarta Sărutului”.  Poți să te mai deplasezi în Parcul Coloanei și să privești cum  „Coloana Infinitului” parcă ar susține bolta cerească, ce mai, o minune, o comoară! Trei piese de neprețuit lăsate în urmă de un mare artist în cinstea neamului românesc. Simte-te mândru române, și du-te și fotografiază și tu ce străini vin să admire de foarte departe!

Dacă cumva te-am făcut curios, citește mai departe câteva date despre cele trei maestuase sculpturi și câteva povești știute sau neștiute.

Masa Tăcerii


„Masa Tăcerii” sau „Masa rotundă” este sculptată de Brâncuși în toamna anului 1937 din calcar de Câmpulung. Cu greu este montată și poziționată, mai exact cu ajutorul nisipului și al tăvălugilor. O mică plecare la Paris și o întoarcere face ca inițiala masă să primească modificări. După ce primarul a săpat și gravat cu plumb numele creatorului și semnătura sa, a adus indignare asupra autorului care a cerut să se înlature stratul cu gravură.

Neplăcându-i rezultatul artistului, în anul 1938 primarul aduce pe comandă dintr-un atelier din Deva o altă masă din calcar de Bambotoc.

Actualmente „Masa Tăcerii” de lângă malul Jiului este formată din tabula celei aduse din Deva de 2,15 m diametru x 0,43 m grosime și din tabula mesei originale, devenită picior: 2,00 m diametru x 0,45 m grosime. Astfel, probabil, din dorința creării unei mese de proporți mari arhitectul combină cele două tabule, iar picioarele le abandonează, dar mai târziu aveau să devină „Masa festivă”, din parcul Coloanei.
Scaunele din parc au fost create  tot în Deva la inițiativa lui Constantin Brâncuși și după schița sa, 30 de scaune în formă de clepsidră cu bazele pătrate și 12 cu bazele rotunde pentru masă. Acestea au fost dispuse în jurul mesei, iar cele 30 de-o parte și de alta a aleii, în câte cinci nișe de câte 3 bucăți. „Aleea scaunelor” unește „Masa Tăcerii”, aflată lângă malul Jiului și „Poarta Sărutului” aflată în apropierea ieșirii din Grădini, astăzi parc.

Coloana Infinitului


Coloana Infinitului sau „Coloana fără sfârșit”, ori într-o denumire completă: „Coloana recunoștiinței fără sfârșit față de eroii patriei” este, așa cum o numește Sydnei Geist:„ punct de vârf al artei moderne”.
Este construită din 16 romboide din fontă arămită legată  de o armătură lăuntrică de oțel, montată pe un soclu sub nivelul terenului, are 29,33m și o greutate de aproximativ 29 de tone.    A fost construită pentru faptele de eroism din război.

La fel ca și Masa și Poarta, machetele au fost create în atelierul din Petroșani.
În 1937 a început construcția. Au fost realizate machete din lemn de tei, aceasta a ajutat pentru crearea celei din fontă. La care s-a muncit mult pentru obținerea fineței. Chiar și plecat în extern el trimitea scrisori constructorilor și-și exprima teama asupra acestei finețe, comparând-o mereu cu cea a lemnului. Iar din acest fapt după crearea formelor din fontă s-au lustruit cu nisip, dar și cu polizorul, reușind într-un final să iasă și finețea și forma pe care o dorea arhitectul.
La Petroșani s-a făcut primul montaj unde a fost marcată fiecare piesă pentru ca la montarea propriu-zisă toate piesele să se îmbine perfect.

Turnarea fundației a început cam târziu, pe o vreme friguroasă, de aceea s-a folosit apă caldă. Deși este terminată în 1937, Brâncuși nu este mulțumit fiindcă susținea el: „Tebuie ca metalizarea să fie galbenă!”. În 25 iulie 1938 schela este ridicată, căci între timp se face și metalizarea de o firmă elvețiană.
O altă metalizare s-a făcut în anul 1966, căci încă din 1964 s-a observat o înclinare a vârfului. Au apărut discuții cum că ar fi necesar ca în vârf să se pună o statuie, sau ceva simbolic, dar afirmația creatorului a oprit orice controversă: „Nu vreau să văd decât cerul”… „în vârful Coloanei mele”.  Aici se poate vedea foarte bine simplitatea și legătura artistului cu natura. Dar simplitatea se subliniază foarte bine și prin principiul înșirării unor mărgele pe un fir de ață, de la care a pornit ideea Coloanei fără sfârșit.

Poarta Sărutului


„Poarta Sărutului” denumită de Brâncuși „Templul sărutului” a fost realizată manual de el și câțiva cioplitori, este sculptată în travertin de bambotoc și ridicată în 1937, iar în 1938 este finisată.
Dacă o privești atent afli că cele două picioare sunt de fapt coloane, denumite de artist și: „Coloane ale sărutului”, de 3,25 m înălțime și 1,69  m lățime. Iar arhitrava este de fapt „Ladă de zestre”, peste care în 1966 a fost turnată o placă de plumb pentru protecție. Înălțimea totală este de 5, 13 m cu o lungime de 6, 45 m, iar grosimea de 1, 69 m.
Stâlpii sunt simbol al ochilor îngemănați, iar arhitrava reproduce de 40 de ori „Sărutul”, ca o horă. Pentru întărirea simbolistici, Brâncuși a adăugat 2 bănci de piatră de o parte și de alta a Porții.

El mereu se așeza pe una din bănci și privea către poartă, căutând defecte și mereu venind cu idei de modificări. Ba mai mult, la un moment dat când niște țărani au venit și au privit Poarta, tăcerea lor a apăsat pe sufletul artistului, care aprecia părerea oameniilor simpli, după această faptă a pus cioplitori să adâncească mai mult simbolurile de pe Poartă.
Astăzi mulți tineri, și nu numai, îndrăgotiți vin și-și oferă un sărut sub poartă, sau chiar un jurământ. Pentru asta  a fost și creată Poarta, pentru reîntregire, iubire și pace.Des mă duc acolo și privesc multitudinea de oameni ce vin și privesc uimiți, îndrăgostiți, peisajul și o fotografiază creând amintiri de durată.

Eu am fost de părere că exită o mare legătură între aceste trei „piese de aur” ale lui Brâncuși. El le-a finisat pe toate în 1938 și le-a poziționat relativ simetric, dacă ar fi să nu punem și Coloana infinitului. Ei bine, atunci am afla că de la Masa tăcerii, până la Poarta sărutului Aleea Scaunelor le unește și pe ele, dar și alte doua aleei ceea ce dă forma unei cruci.  Deci, putem deduce astfel, că nimic nu a fost făcut întâmplător și că totul este încifrat cu simboluri. Iar simplitatea este tocmai „aurul” creativității.


Caută cazare în categoria: Cazare Oltenia

Citeşte şi alte articole asemănătoare despre: Natura, Obiective turistice


 

Lacul Ochiu Bei

Lacul Ochiu Bei – locul care oglindește sufletul pământului

Lacul Ochiu Bei – ochiul pământului Lacul Ochiu Bei coordonate GPS: N 44 56.165 E 21 47.426 Lacul Ochiu Bei se […]

1 comment
Cluj Napoca-un loc plin de comori

Cluj-Napoca – un loc plin de comori

Orașul Cluj-Napoca se întinde pe o suprafață de aproximativ 180 kmp și este situat în partea centrală a Transilvaniei la […]

0 comments
Ediţia de primăvară a Târgului de Turism al României - 16-19 februarie 2017

23.000 de vizitatori și-au planificat vacanțele la Târgul de Turism al României!

23.000 de vizitatori au trecut pragul ediției de primăvară a Târgului de Turism al României găzduit de Romexpo între 16 […]

0 comments
Dacă ți-a plăcut articolul trimite-l și prietenilor tăi!

Un comentariu

Elvis
martie 25, 2017
Perfect 😊
Răspunde

Lasă un răspuns

Notă:

Comentariile de pe acest sit reprezintă punctul de vedere al celor ce le-au postat. Expresiile licențioase, atacul la persoană sau textele care nu au legatură cu articolul sau discuțiile de pe site pot duce la ștergerea comentariului.

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*

Sus