Săptămâna Patimilor – cu fața spre credință și iertare

Săptămâna Patimilor este cunoscută în cultura și tradiția creștină încă din cele mai vechi timpuri. Această perioadă este reprezentată de cele 6 zile dintre frumoasa sărbătoare a Floriilor și seara de Înviere a Mântuitorului.

Cu fața spre credință și iertare

---

Săptămâna Patimilor este perioada cu cea mai mare încărcatură sentimentală și spirituală, perioada în care fiecare este mai bun, mai iertător, mai plin de credință.

Săptămâna Patimilor debutează cu Duminica Floriilor și se încheie cu Sâmbăta Mare, zi ce amintește de momentul culminant al patimilor lui Iisus și anume înmormântarea.

Duminica Floriilor și puterea salciei

---

Tradiția spunea că în Duminica Floriilor fiecare credincios trebuie să meargă la biserică purtând cu el o salcie. Salcia și mugurii acesteia simbolizează adaptarea la mediu, iar în contextul religios bucuria de a trăi. Salcia este amintită pentru prima dată în contextul istoric atunci când evreii au părăsit Egiptul sub conducerea lui Moise, aici simbolizând ieşirea de sub tiranie.

Zilele patimilor şi însemnatatea lor

---

Luni este ziua în care se face pomenirea Patriarhului Iosif cel care l-a slujit pe Iisus și l-a urmat fără nicio  îndoială. Deși a suferit și a fost vândut de frații săi, Iosif nu și-a pierdut niciodată credința. Pe lângă toate acestea, stăpânirea lui Iosif asupra Egiptului prefigurează biruinţa lui Hristos asupra păcatelor lumii.

Marţi, în a doua zi a săptămânii, se face pomenirea celor zece fecioare, această pildă având menirea să ţină vie în sufletul creştinului datoria de a trăi prin Hristos. Pilda spune că cinci din cele zece fecioare au avut candele cu ulei în timp ce alte cinci au avut candele fără ulei. Candelele cu ulei reprezintă realizarea de sine în totală nepăsare cu cei din jur în timp ce candelele fără ulei reprezintă evlavie şi smerenie.

Miercurea Săptămânii Patimilor face referire la femeia  păcătoasă care a spălat picioarele lui Iisus cu lacrimi şi le-a uns cu mir scump, fiind un simbol al pocăinţei şi îndreptării omului păcătos.

Joimărele, Vinerea Patimilor şi Învierea Mântuitorului

---

Joia Patimilor este marcată de patru mari evenimente în istoria creştinismului. În primul rând, spălarea picioarelor ucenicilor, ca pildă a smereniei. Cina cea de Taină la care Mântuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii. Puternica rugăciunea din grădina Ghetsimani urmată de vinderea Acestuia de către Iuda şi începutul patimilor lui Hristos.

În popor în ziua de joi, cunoscută şi ca Joia Mare sau Joimărelele femeile oferă drept ofrandă cănuţe cu vin şi un fir de leuştean, vinul însemnând puterea timpului, iar leuşteanul puterea reînvierii.

Vinerea Patimilor face referire la sfintele, mântuitoarele şi înfricoşătoarele patimi ale Mântuitorului. Sunt numite sfinte deoarece este Fiul lui Dumnezeu, mântuitoare deoarece cel care pătimeşte nu este o persoană simplă şi înfricoşătoare deoarece se spune că  ”Soarele s-a întunecat, pământul s-a cutremurat şi mormintele s-au deschis”.

Tot în Vinerea Patimilor gospodinele caselor înroşesc ouăle, culoarea acestora provenind de la sângele Mântuitorului care s-a scurs pe un coş cu ouă ce se afla la picioarele Lui după răstignire.

Sâmbătare Mare şi Sfântă prăznuieşte îngroparea lui Iisus cu trupul, pogorârea la Iad, strălucirea dumnezeiască omorând Iadul. Tradiţia bisericească spune că îndată ce cântăm prohodirea Mântuitorului, imediat după vom pomeni  Învierea.

În Săptămâna Patimilor, perioada dintre Duminca Floriilor şi Sâmbăta Mare, conform  rânduielilor canonice se ajunează seara după asfinţitul soarelui. Caracteristic acestei săptămânii sunt Deniile, slujbe ce încep în Lunea Mare şi se termină în Vinerea Patimilor cu Prohodul Domnului şi înmormântarea Mântuitorului.

Iar bucuria revine o dată cu învierea Domnului în Noaptea Învierii!

Imagini: Răzvan Nistor

---