Nopțile de clacă, lampa stinsă și fluierul care chema păcatul

Nopțile de clacă, lampa stinsă și fluierul care chema păcatul

O mărturie despre nopțile satului, între credință, muncă și greșeală


În lumea satului românesc de altădată, viața se trăia sub semnul fricii de Dumnezeu, al muncii neîncetate și al familiei ca ax al existenței. Dar, așa cum o spune fără ocol Elisabeta Asavinei, din Vânători-Neamț „așa era atunci… oamenii greșeau”. Povestea ei despre nopțile de clacă nu este una îndulcită, ci o mărturie sinceră despre o lume care muncea mult, credea mult, dar nu era lipsită de păcat.

Claca. Muncă, nu petrecere. Ajutor, nu șezătoare

Nu se numește șezătoare, se numește clacă”, spune Elisabeta, corectând din start o confuzie des întâlnită astăzi. Claca nu era despre distracție, ci despre ajutor. Era forma prin care comunitatea se aduna pentru cei care nu mai puteau duce greul singuri.

O vecină care nu putea lucra și avea un copil mic, sau era bolnavă, să mergem, să-i dăm o clacă, ca să termine și ea de tors lâna sau ce avea și ea lucru neterminat”, povestește ea. În acea lume, munca nu era individuală, iar greul nu era lăsat pe umerii unuia singur.

Nopțile lungi de muncă și rânduiala satului

Claca ținea până aproape de dimineață. Se torcea, se depăna, se muncea fără grabă, dar cu rânduială. „Tot ne dădea câte un caier, câte un fus”, își amintește Elisabeta. Fiecare avea locul ei, iar munca era împărțită egal.

Satul trăia cu reguli clare. Familia era sfântă. „Bunica a crescut opt copii… bunicul la război”, iar copiii erau învățați de mici că viața nu e ușoară și că ordinea trebuie respectată. Totul se făcea cu frica lui Dumnezeu.

Fluierul și lampa stinsă, începutul abaterii

Dar claca nu era doar muncă. După ce se aduna firul, „era obligatoriu, trebuia să ne cânte din fluier câte un băiet”. Fluierul aducea altceva în încăpere: o stare de destindere, de apropiere, de slăbire a rânduielii.

Apoi venea gestul care spunea tot: „Băieții mai obraznici se ridicau și suflau la lampă, ca să se stingă”. Întunericul nu era întâmplător. Era spațiul în care regulile deveneau nereguli, unde se petreceau lucruri despre care nu se vorbea ziua.

„Ne culcăm acolo, mă opresc, mai mult nu povestesc, mă gândesc că ma puneți să vă arăt și… și am uitat.” spune cu mult umor Elisabeta Asavinei.

Aceasta nu era inocență, ci o ieșire din cadrul familiei, o abatere tolerată tacit, dar știută de toți. Satul nu era naiv. Doar discret.

Păcatul nerostit și dimineața adevărului

Dimineața aducea realitatea înapoi. Elisabeta povestește întoarcerea acasă fără menajamente: „Și m-am dus acasă. Bărbatul meu scotea vaca și-o dădea la cireadă. În ziua aceea, dacă nu m-o bătut, nu mi-a fost frică de el. Rupe un șuștac dintr-o rachită și m-am gândit că o să dea în vacă… dar până acasă cât mi-o dat, nu mi-a mai trebuit clacă niciodată.”. Nu e o frază ușoară, dar este una adevărată.

Acea corecție nu vine din cruzime, ci dintr-o mentalitate rigidă, în care păcatul, chiar dacă se întâmpla, trebuia sancționat. Pentru că familia era lege. Pentru că Dumnezeu vedea tot. Pentru că lumea, deși credincioasă, nu era lipsită de greșeală.

Așa era atunci. Care era om și cinstit, nu făcea păcate și greșeli. Iar de când e lumea, s-au făcut greșeli și păcate”, spune Elisabeta, cu o înțelepciune care nu judecă, ci constată.

O mărturie care trebuie păstrată

Povestea Elisabetei Asavinei nu este nostalgie. Este memorie vie. O lume credincioasă, dar omenească. O lume în care claca însemna ajutor, fluierul putea chema abaterea, iar dimineața aducea judecata.

Astfel de mărturii nu trebuie îndulcite. Ele trebuie păstrate exact așa cum sunt, pentru că spun adevărul unei generații care dispare, dar care încă ne poate învăța ce a fost satul românesc cu adevărat.

Imagini: Claudiu Vatau


bradu-varf-poza Nopțile de clacă, lampa stinsă și fluierul care chema păcatul

Pârtiile de schi din Ținutul Secuiesc

Pârtiile de schi din Ținutul Secuiesc pregătit pentru turiști Pârtiile de schi din Ținutul Secuiesc sunt pregătite să întâmpine turiștii iubitori de zăpadă și de iarnă. Această zonă minunată din Transilvania, dominată de frumusețea munților înalți, ascunde pârtii de schi deosebite. În cele doua județe ale Ținutului Secuiesc iarna sculptează natura sub vraja cristalului formând peisaje de […]

0 comments
Targul-de-turism-al-romaniei-descoperimromania.ro_-jpg Nopțile de clacă, lampa stinsă și fluierul care chema păcatul

Târgul de Turism al României 2024: vacanța ta începe la ROMEXPO

Târgul de Turism al României 2024: vacanța ta începe la ROMEXPO Ești gata să-ți planifici vacanța mult visată? Te așteptăm la Târgul de Turism al României – ediția de toamnă 2024, cel mai cunoscut eveniment de profil. În perioada 21 – 24 noiembrie, ROMEXPO devine destinația pasionaților de călătorii, oferindu-le șansa de a descoperi locuri […]

0 comments
Descoperim-Covasna-Tradiții-și-bruschete-românești-111 Nopțile de clacă, lampa stinsă și fluierul care chema păcatul

Descoperim Covasna – Tradiții și bruschete românești

Descoperim Covasna – Tradiții și bruschete românești Casa Ștefan din Bod – Tradiții și pită cu untură În weekendul ce tocmai a trecut a avut loc la Brașov, Transylvania Tourism Fair, cel mai mare eveniment dedicate turismului din Transilvania. Organizatorii târgului s-au străduit ca evenimentul să fie unul reușit așa că în prima zi am […]

0 comments

Lasă un răspuns

Notă:Comentariile de pe acest site reprezintă punctul de vedere al celor ce le-au postat. Expresiile licențioase, atacul la persoană sau textele care nu au legătură cu articolul sau discuțiile de pe site pot duce la ștergerea comentariului.

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *