Nu departe de apele liniştite ale Oltului, într-un loc retras, sub Muntele Cozia, la doi km de ctitoria voievodului Mircea cel Bătrân, pe bolta cerească se înalţă cupola Mănăstirii Turnu. Un tărâm sfânt, un loc în care credinţa se înoadă cu pildele lăsate cu gură de aur de către Sfinți.
Denumirea acestui lăcaş, mai exact al Mănăstirii Turnu de pe stânca numită „Piscul lui Teofil” construit în secolul al II-lea de legiunile romane din Castrul Arutela ale căror ruine se mai văd şi astăzi în Poiana Bivolari. Prima denumire a fost „Schitul de după Turn” apoi „Schitul Turnu” iar în cele din urmă „Mănăstrirea Turnu”.
Timp de secole accesul la Mănăstrirea Turnu a fost destul de greu. Din partea sudică se ajungea doar cu trăsura de la Jiblea, iar de la Cozia cu barca peste Olt, apoi pe jos de-a lungul râului. Cu trecerea anilor posibilitățile de a ajunge la lăcaș s-au multiplicat şi au devenit mult mai comode.
Bătrâna istorie relatează, că prin veacurile al XV-lea şi al XVI-lea câţiva călugări s-au retras spre acest loc tainic, fără lume, postind în rugăciune şi trăind într-o desăvârşită sărăcie. Cei mai renumiţi sihaştrii au fost Daniil și Misail ale căror chilii săpate în stâncă se pot vedea şi astăzi.
Pe la jumătatea secolului al XVI- lea, mai mulţi pustnici, împreună cu ioroschimonahul Misail au ridicat o mică biserică de lemn, purtând hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, întemeind astfel „Schitul Turnu”.
După egumenul cozian, Varlaam a fost promovat Episcop al Râmnicului în anul 1676, care a acordat o deosebită importanţă pustnicilor de la Turnu. La scurt timp acesta ajunge Mitropolit al Ţării Româneşti şi cu o dragoste nemărginită construieşte o biserică din piatră şi cărămidă pe vechea temelie a bisericii de lemn, asezând sub ea moaştele cuvioșilor sihaştrii Daniil şi Misail.
Însă aceşti ani de pace şi linişte nu au durat foarte mult. În noapte de 6-7 februarie 1932, o catastrofă neaşteptată spulberă liniştea lăcaşului Turnu. Un incendiu izbucnit dintr-o sobă, distruge într-o singură oră două şoproane, turla de la biserica mică şi altele.
Un an mai târziu, Dumnezeu ascultă rugăciunile fierbinţi ale monarhilor şi tot ansamblu a fost refăcut, dorind însă să se păstreze chiliile zidite în piatră ale sihaştrilor.
Ferit de toate răutăţile lumeşti, acest loc devine treptat cel mai bun sfetnic pentru enoriaşi, un loc în care grijile şi problemele sunt lăsate în voia Domnului. Zbuciumată şi înnegrită de vremuri, Mănăstrirea Turnu reînnoieşte de la o zi la alta.
Caută cazare în categoriile:
Cazare Oltenia, Cazare Valea Lotrului, Cazare Pensiuni
Caută idei de călătorie în categoriile:
Natura, Obiective turistice, Tradiții și obiceiuri, Personalități, Evenimente, Trasee turistice
Bisericile de lemn din Maramureș, micul Rai al României
Traseul micului Rai din România Imagini: medievale.ro Bisericile de lemn din Maramureș alcătuiesc unul dintre cele mai frumoase trasee turistice din România. Așadar, în vara acestui an mi-am îndeplinit un vis din copilărie, acela de a vizita bisericile de lemn din Maramureș. Până să ajung la fața locului, am citit nenumărate articole despre această zonă, […]
Cheile Turzii
Cheile Turzii – locul unde muntele se împletește cu apa Foto: Claudiu Vatau Cheile Turzii coordonate GPS: Lat: 46º33’49″N, Lon: 23º40’26″E Cheile Turzii se află în județul Cluj, în apropierea orașului Turda și au fost săpate de pârâul Hășdate în Munții Trascăului. Accesul principal spre Cheile Turzii se face cu mașina prin localitatea Cheia situată în aval. Se […]
De la Arad la Moara cu Noroc
Orașul lui Slavici Cu un profund caracter istoric, Aradul este unul din cele mai autentice și mai frumoase orașe din vestul țării. Schimbările și evenimentele aici au început să apară la scurt timp după atestarea localității (1078). Progresele făcute în timp constituiesc orașul de astăzi. De aceea, trebuiesc menționate câteva evenimente din frumoasa istorie a […]