Ielele și Sânzienele – flori, superstiții și iubire
Departe de orașul aglomerat, în satul românesc, acolo unde tradiția și vechile obiceiuri încă mai domnesc, descoperim superstiții de mult uitate de către noi, ”cei de la oraș”.
În luna lui cireșar, când spicul grâului dă în copt, când câmpul cu a lui bogăție de flori și plante medicinale ne îmbie cu miresme care mai de care mai accentuate, plutește iubirea.
Chiar dacă nu mai avem ocazia să vedem pe 24 iunie fetele dansând printre spicele de grâu sau băieți plecați în căutarea unei plante miraculoase despre care se crede că dezleagă orice legământ, ziua de Sânziene tradiția ei aparte.
Ielele…cele rele și Sânzienele cele bune
În calendarul străvechi, luna iunie activează tinere divinității feminine ambivalente, seducătoare, zburdalnice, frumoase, dar și răzbunătoare cu cei care le privesc sau le descoperă locurile.
Poartă numele de Rusalii, Iele, Sânziene și sunt asemenea Nimfelor, Naiadelor, dansează în horă iar locul pe care joacă rămâne pârjolit. Cine le calcă locul, înnebunește, cine din le aude cântecul, rămâne mut iar cine bea apă din izvoarele lor primește pedepse cumplite. Boala pricinuită de iele e nepământeană, misterioasă, și se poate vindeca decât prin descântece și vrăji.
În credința populară, se spune că Sânzienele sau Drăgaicele sunt fete frumoase, îmbrăcate în cămăși albe, cu năframe în jurul brâului, cununi de spice și flori galbene de sânziene purtate pe cap.
Ele își petrec ziua de 24 iunie, care le este dedicată, dansând tot timpul hore în mijlocul câmpurilor roditoare și apoi prin sat. Oamenii le recompensează cu daruri, iar cea mai frumoasă și cea mai harnică fată din sat este declarată regina zilei de Sânziene.
Noaptea de Sânziene
Cele mai importante obiceiuri pe care le întâlnim în noaptea de Sânziene sunt dedicate dragostei. Băieții satului pleacă la apus și strigă la casele fetelor nemăritate:
„Du-te, lună, vino, soare/ că tragem la-nsurătoare, Cununile neursite/ zac sub hornuri azvârlite, Hai, frumoaselor, ce staţi,/ zâne să nu rămâneţi! Că venim după peţit,/ până nu v-aţi răzgândit!“
Un alt obicei dedicat dragostei este predominant în zona Olteniei și Munteniei. Fetele merg la cules de sânziene (floare cunoscută pentru puterile sale miraculoase în dragoste) și împletesc cununi. În dimineața zilei de 25 cununile se aruncau pe casă. Dacă cununa rămâne pe acoperișul casei însemna că fata se va căsători în anul respectiv. Dacă aceasta pica, trebuia aruncată până rămânea pe acoperiș. Numărul de aruncări exprimă numărul de ani pe care îl mai avea fata până la căsătorie.
Un alt aspect despre Ziua de Sânziene este acela al deschiderii cerurilor. Este ziua în care se fac blesteme, legăminte, farmece și colinde. Cel mai cunoscut este:
„Sânziană, floare-aleasă,/ Fă-mă în curând mireasă/ Și-arată-mi norocul meu,/ Ce mi-i de la Dumnezeu”.
În final, nouă ”celor de la oraș” ne rămân doar poveștile bunicilor noștri. De mult apuse, tradițiile și superstițiile zilei de Sânziene devin povești spuse cu tâlc de cei ce le-au simțit și au făcut parte din ele.
Vă îndemnăm să descoperiți, să simțiți și să povestiți mai departe despre magia satului românesc, locul unde s-au născut tradițiile și obiceiurile noastre.
Citeşte şi alte articole asemănătoare despre: Tradiții și obiceiuri, Natura, Obiective turistice
Sursă foto: playtech.ro, romaniaspring.com, lapasturistic.ro