Marele profesor, protopsalt Anton Pann

Marea contribuţie a marelui profesor, protopsalt şi compozitor Anton Pann  la “rumanire”

---

S-a născut în perioada anilor 1796-1798,  în localitatea Sliven-Bulgaria sub numele de Antonie Pantoleon Petroveanu (Petrovitul), din tatăl vlah – Pandele Petrov și mama grecoaică-Tomaida, fiind cel de-al treilea fiu al familiei.

Pentru părinţi, cei trei copii reprezentau toată speranţa şi fericirea, condiţiile material ale familiei  fiind modeste. Copilul cel mare învăţa meseria părintească (tatăl fiind căldărar, cel mijlociu intră ca mucenic la o abagerie, iar prâslea, fiind înzestrat cu o minte ascuţită şi spirit de iniţiativă, ajunge în grija dascălului bisericii unde învaţă repede scrierea și citirea).

Între anii 1806-1809,  asupra regiunii în care locuiau se abate războiul ruso-turc, iar tatăl cade la datorie. Tomaida fuge din calea turcilor şi se refugiază cu copiii la Chişinău. În martie 1809,  în timpul asedieri Brăilei cei doi fii mai mari fiind înrolaţi cad și ei la datorie.

În anul 1812,  Basarabia a fost anexată Imperiului Ţarist, iar Tomaida a fost nevoită să fugă din nou din calea turcilor cu fiul ei. Aceştia trec Prutul şi se îndreaptă către Ţara Românească, care s-a arătat a fii o gazdă primitoare. S-au oprit  la Bucureşti unde Antonache, cum era alintat, devine paraclisier la biserica Olari şi cântăreţ  la  biserica de pe calea Moşilor.

Pentru interesul şi inteligenţa lui de a-şi servi patria si neamul, a fost înscris la cursurile muzicale care au adus în Țările Române noua reformă muzicală. Aici a căutat să îşi fixeze un nume cu care va rămâne înscris pentru totdeauna în patrimoniul culturii şi spiritualităţii româneşti, transformând numele de Antonie Pantoleon Petrovitul în Anton Pann.

În urma evenimentelor ce au avut loc, turcii dornici de a acapara cât mai multe teritorii au impus în toate zonele cultul grecesc. Numai că în Țările Române mai mulţi “iluştrii” printre care şi Anton Pann, au luptat pentru îndepărtarea acestui cult, şi pentru “rumanizarea teritoriului”. Acest lucru a fost posibil prin faptul că Anton Pann a scos la lumina o serie de lucrări de maximă importanţă pentru “muzichia românească”.

În anul 1819, devine director al tipografiei cu note muzicale psaltice. Aici, a compus şi editat majoritatea lucrărilor sale, de o valoare  inestimabilă pentru poporul român, lucrări din care s-au inspirit marii prozatori și poeţi ce au urmat dupa el.

În anii 1826-1827, promovează ca “dascal de muzichie” la şcoala de pe lângă Episcopia Râmnicului şi cântăreţ la biserica Buna – Vestire din Ramnicu Vâlcea. În acest timp a locuit în imobilul ce astăzi este declarant Muzeul Memorial  Anton Pann .

În perioada 1848-1849, încetează activitatea didactică, seminarele fiind închise, însă acesta continuă să tipărească şi să editeze cărți cu conţinut laic, politicesc şi cântări bisericeşti. Scoate la lumină o serie de cărţi tălmăcite din greacă în română. Compune foarte multe “cântece de lume” care devin izvor de informaţie pentru generaţiile următoare.

Anul revoluţionar 1848,  îl găseşte pe marele profesor protopsalt şi compozitor Anton Pann la Râmnicu Vâlcea. Aici participă la sărbătorirea triumfului revoluţiei, care are loc în actualul parc Zăvoi, unde cu acest prilej s-a depus jurământul pe constituţie şi s-au sfinţit steagurile româneşti. Pentru acest eveniment, Anton Pann a alcătuit melodia pentru versurile poeziei “Un răsunet” a poetului Andrei Mureşan. În momentul în care, pentru prima data această melodie a răsunat în parcul Zăvoi  a avut un ecou puternic în inimile tuturor cetăţenilor. De atunci cântecul a fost declarat imnul național al României, cu denumirea “Deșteaptă-te Române!”.

În ziua de 2 noiembrie 1854, în urma unei cumplite suferinţe trece la cele veşnice fiind îngropat la biserica Sfântul (Lucaci) din Bucureşti, împlinind cuvintele testamentare:

,,Cel  ce în cărţile sale

Se suptscrie Anton Pann,

Acum mana-i încetează

Ce la scris mereu şedea,

Nopti întregi nu mai lucrează,

La lumină cărţi să dea

Împlinindu-şi datoria,

Şi talentul ne-ngropând,

Şi-a facut călătoria,

Dând altor în lume rând.”

Un urmaş de breaslă, în una din cuvântări a remarcat faptul că Anton Pann v-a rămane nemuritor ,,Nu pentru activitatea lui fecundă, ci pentru că această activiate a fost condusă de cel mai nobil sentiment- Naţionalitatea- care a lasat o dâră luminoasă, asupra străbunei cântări bisericeşti.”

Foto: istorie-pe-scurt.ro

---

---